Cu câţiva ani în urmă, am fost contactat de un Nobilescu din Bucureşti şi am primit câteva piese filumenice, mai vechi. Dintre cele româneşti, vă prezint unele mai deosebite:
1. cutie seria Romania 1930 – BRAILA * DOCURILE SI ELEVATOARELE
2. plic 1922 mov (tipar mov)
3. plic 1922 negru (tipar negru)
4. plic 1928 11 martie; pe interior text: „SOCIETATEA POLITECNICA DIN ROMANIA”
5. plic Buzunar alb (hartie alba, tipar clar)
6. plic Buzunar gri (hartie cenusie, tipar spalacit); pe interior text: „COLONIILE SCOLARE DIN BUCURESTI Pretul 3 lei.”
La final,
după aplauze prelungite,
oferim şi un bis:
un link spre Daurel
(cu speranţa că va găsi, prin podul lui ori prin cele ale vecinelor!, cutii ori plicuri de chibrituri cu care să-mi sporească colecţia!).
46.577684
23.782740
Despre Zamfir POP
M-am născut cândva - din păcate, fără să ştiu de ce, şi voi muri într-un alt cândva - din fericire, fără să ştiu dinainte! Şmecher – nu sunt, talentat – nu sunt, titrat – nu sunt, bogat – nici atât (dimpotrivă!) Pentru contactare, alegeţi: e-mail: zamfirpop@zamfirpop.com messenger: zamfir_pop sau skype: zamfirpop
Acest articol a fost publicat în
Colecţia mea și etichetat
Arieş,
autobuz,
blog,
câine,
Cehia,
chibrituri,
colecţionar,
comunitară,
creaţie,
curiozitate,
cutii,
cutiuţe,
eveniment,
fabrică,
filumenie,
Gherla,
imagini,
listă,
locală,
munte,
neagră,
om,
opinie,
ordine,
parcare,
personalizare,
prieten,
proprie,
public,
România,
Susice,
săptămână,
trist,
Turda,
Zamfir. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Amintiri din filumenie 
Ce mica-i lumea !
Cunosc familia Nobilescu. Domnul Nobilescu, artist plastic, a decedat de vreo doi ani.
# daurel: Dacă nu mă înşeală memoria, l-am vizitat prin 2007 şi era deja foarte bolnav. Tocmai prin apropierea sfârşitului a explicat gestul său. Dumnezeu să-l odihnească.
cat sunt de frumoase….
un nume predestinat la gesturi pe masura….frumoase cutii de chibrituri….
# pandhoraa: Sunt fărâme de istorie. Fiecare piesă grăieşte, în felul ei, despre perioada în care a apărut.
Nobilescu m-a chinuit: deopotrivă eram fericit de darul lui, dar, mă durea povestea, prevestirea sfârşitului, de care îmi vorbea cu seninătate.
Şi pe mine m-a chinuit cineva cu câteva piese de-ale mele… Pe mine mă interesau, el nu vroia să le dea, iar când se plictisea, îmi dădea un telefon „să mai stăm de vorbă”… Săracul s-a prăpădit, iar tot ce a avut le-au împrăştiat nişte rude de gradul enşpe pe nimica toată…
# Peter:Prin ’68, aveam o relaţie de schimb cu un bătrân din Turda. A murit. Pentru colecţia rămasă, văduva mi-a cerut un preţ exorbitant pentru un puşti de 15 ani, ce eram. După un an, m-a oprit pe stradă să-mi spună că regretă: a dat colecţia unor nepoţi, care … au aruncat-o pe foc!
Remarcă: pe mine, Nobilescu „m-a chinuit” prin nobleţea gestului dictat de apropierea sfârşitului său.
Pingback: Miercurea cu material… « Daurel’s Blog