Darul lui Nobilescu

Cu câţiva ani în urmă, am fost contactat de un Nobilescu din Bucureşti şi am primit câteva piese filumenice, mai vechi. Dintre cele româneşti, vă prezint unele mai deosebite:

1. cutie seria Romania 1930 – BRAILA * DOCURILE SI ELEVATOARELE

2. plic 1922 mov (tipar mov)

3. plic 1922 negru (tipar negru)

4. plic 1928 11 martie; pe interior text: „SOCIETATEA POLITECNICA DIN ROMANIA”

5. plic Buzunar alb (hartie alba, tipar clar)

6. plic Buzunar gri (hartie cenusie, tipar spalacit); pe interior text: „COLONIILE SCOLARE DIN BUCURESTI Pretul 3 lei.”

La final,

după aplauze prelungite,

oferim şi un bis:

un link spre Daurel

(cu speranţa că va găsi, prin podul lui ori prin cele ale vecinelor!, cutii ori plicuri de chibrituri cu care să-mi sporească colecţia!).

About Zamfir POP

M-am născut cândva - din păcate, fără să ştiu de ce, şi voi muri într-un alt cândva - din fericire, fără să ştiu dinainte! Şmecher – nu sunt, talentat – nu sunt, titrat – nu sunt, bogat – nici atât (dimpotrivă!) Pentru contactare, alegeţi: e-mail: zamfirpop@zamfirpop.com messenger: zamfir_pop sau skype: zamfirpop
Acest articol a fost publicat în Colecţia mea și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Darul lui Nobilescu

  1. daurel spune:

    Ce mica-i lumea !
    Cunosc familia Nobilescu. Domnul Nobilescu, artist plastic, a decedat de vreo doi ani.

    • Zamfir POP spune:

      # daurel: Dacă nu mă înşeală memoria, l-am vizitat prin 2007 şi era deja foarte bolnav. Tocmai prin apropierea sfârşitului a explicat gestul său. Dumnezeu să-l odihnească.

  2. pandhoraa spune:

    cat sunt de frumoase….
    un nume predestinat la gesturi pe masura….frumoase cutii de chibrituri….

    • Zamfir POP spune:

      # pandhoraa: Sunt fărâme de istorie. Fiecare piesă grăieşte, în felul ei, despre perioada în care a apărut.
      Nobilescu m-a chinuit: deopotrivă eram fericit de darul lui, dar, mă durea povestea, prevestirea sfârşitului, de care îmi vorbea cu seninătate.

  3. Peter spune:

    Şi pe mine m-a chinuit cineva cu câteva piese de-ale mele… Pe mine mă interesau, el nu vroia să le dea, iar când se plictisea, îmi dădea un telefon „să mai stăm de vorbă”… Săracul s-a prăpădit, iar tot ce a avut le-au împrăştiat nişte rude de gradul enşpe pe nimica toată…

    • Zamfir POP spune:

      # Peter:Prin ’68, aveam o relaţie de schimb cu un bătrân din Turda. A murit. Pentru colecţia rămasă, văduva mi-a cerut un preţ exorbitant pentru un puşti de 15 ani, ce eram. După un an, m-a oprit pe stradă să-mi spună că regretă: a dat colecţia unor nepoţi, care … au aruncat-o pe foc!
      Remarcă: pe mine, Nobilescu „m-a chinuit” prin nobleţea gestului dictat de apropierea sfârşitului său.

  4. Pingback: Miercurea cu material… « Daurel’s Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s