Prin expresia „chibrituri suedeze” se desemnează actualele „chibrituri de siguranţă” – safety matches, adică, cele care se aprind NUMAI prin frecare de banda cu pasta fosforică pe cutie. Peste 80% din producţia mondială este de acest tip.
Celelalte – strikeanywhere – se aprind prin frecare de ORICE suprafaţă rugoasă, pentru că au în componenţa gămăliei şi un compus de-al fosforului. Dar, riscul de autoaprindere este mult mai mare. Acestea sunt fabricate în ţări cu climă uscată, fiind deteriorate rapid de umiditatea atmosferică.
Expresia „chibrituri suedeze” desemna multe dintre chibriturile de pe la noi, acum un secol, pentru că de-acolo se importau chibriturile în Regat (Transilvania era aprovizionată din Austria şi făbricuţele locale).
Imaginea de mai jos prezintă o cutie de chibrituri, importată din Suedia şi purtătoare a unui timbru cu menţiunea „RMS 1920”, deci, era distribuită prin Regia Monopolului de Stat”, care fiscaliza întreg comerţul de tutun şi chibrituri.
Piesa de mai sus este oferită spre vânzare în cadrul grupului de pe FB.
Reblogged this on Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare.
Pingback: Pe chibrituri: Chibrituri Bucureşti « Blog de Filumenistă
Pingback: Alt joc cu poze – 29.05.12 « Florina Lupa Curaru
Pingback: Alt joc cu poze – 31.05.12 « Florina Lupa Curaru
Pingback: Pe chibrituri: Flacăra de chibrit « Blog de Filumenistă
Interesant expozeu. Teoria chibritului pare a fi mai interesanta cand o povestesti tu.
# Florina: Da, tu ai beneficiat de multe poveşti adevărate povestite de mine.