Cu cine m-am întâlnit

Un amic mă întreba, zilele trecute, cu câţi filumenişti străini m-am întâlnit, efectiv, prin alte ţări? Nu ştiu câţi au fost. O enumerare ar omite pe cei care i-am uitat, pe cei cu care întâlnirea nu a fost extraordinară, … şi ar fi o nedreptate. Pentru că toţi cei cu care m-am întâlnit s-au bucurat de întâlnirea noastră, de faptul că au avut privilegiul, onoarea şi plăcerea de a sta de vorbă cu un filumenist din România.

Ungaria, Slovacia şi Cehia, Polonia, Germania (RDG-ul şi RFG-ul de altă-dată), Franţa, Serbia şi Croaţia, Rusia – ar fi ţările pe unde, umblând, m-am întâlnit cu filumenişti. Ar mai fi şi Belgia, ţară în care nu am călcat, dar, am discutat la Paris cu preşedintele unui club de-al filumeniştilor belgieni.

Prin corespondenţă, lista ar fi mult mai lungă. M-am bucurat de privilegiul de a cunoaşte două limbi de circulaţie internaţională – franceza şi engleza – şi, de multe ori, corespondenţa noastră se desfăşura în paralel, în două limbi. Mai primeam şi scrisori în ruseşte, germană, maghiară,  şi mi le traduceau prieteni care cunoşteau respectivele limbi. Eu răspundeam într-una din cele două limbi ce le stăpânesc, iar, amicii uzau de bunăvoinţa altor amici pentru a le citi.

O chestie de pomină a fost întrevederea, din ianuarie ’88, cu noul preşedinte al clubului filumeniştilor de la Leverkusen. Vechiul preşedinte – care îmi devenise prieten prin corespondenţă – decedase şi aflasem detalii de contact al noului. Am profitat de prezenţa în Germania şi am convenit o întâlnire. Eu vorbeam engleza, el vorbea germana. Ne-am înţeles foarte bine, pentru că şi eu înţelegeam câte ceva din germană şi el din engleză. Poate, dacă am fi încercat să discutăm despre femei, nu ne-am fi înţeles chiar aşa de bine. Discutând despre pasiunea comună, am găsit mereu cuvintele potrivite pentru exprimare. La final, după trei ore de taifas filumenistic, mi-a mai trebuit o jumătate de oră pentru cei zece metri până la uşă. La fiecare doi-trei paşi, mă oprea: Stai, să-ţi mai arăt ceva! Stai, să-ţi mai dau ceva!

Discuţia nu era prima „abatere” de acest gen. Cu prietenii din Budapesta, discuţia s-a desfăşurat simultan în maghiară, engleză, franceză, după cum se potrivea momentul. Sau, soţia lui Ivan Hodza din Bratislava se prăpădea de râs de felul în care conversam: amândoi ştiam atâta franceza, cât şi engleza, dar, la momentul respectiv, el stăpânea mai bine engleza şi eu mai bine franceza. Discutam într-o limbă până se împiedica unul dintre noi şi treceam în cealaltă. La următoarea poticnire, făceam o nouă rocadă lingvistică. Totul devenise atât de normal pentru noi încât se instalase rutina şi discuţia se desfăşura extrem de leger. Ne focusam pe subiect şi nu băgam în seamă pe ce limbă „cântăm”. Soţia amicului ne urmărea, cu încântare, şi ne întreba uneori: acum, ştiţi în ce limbă vorbiţi?

Sau la Feri, la Subotica. Eu deţineam ceva rudimente de maghiară. Mi-au fost extrem de utile şi la Budapesta, şi la Bratislava, şi – incredibil – într-un orăşel din SE Poloniei. Cu Feri amestecam maghiara cu engleza şi cu germana vorbită de soţia lui. Ne înţelegeam de minune, sub ochii înlăcrimaţi ai mamei lui Feri: Ce bucurie mare i-ai făcut copilului meu că ai venit la noi! – mi-a spus Nagy la plecare. Ei, bine, când a vrut să discutăm despre situaţia din România (era ianuarie ’88!), i-am explicat că nu ştiu să detaliez, decât pe franceză, dar, era limba pe care ei nu o cunoşteau. La repetare, soţia lui Feri îl ceartă: Lasă-l, că nu-i face plăcere să vorbească despre asta. N-ai văzut că dacă nu atingi politica ştie şi ungureşte şi englezeşte şi germana?! La plecarea din ţară, tov. secretar de partid s-a simţit obligat să mă prelucreze: Zamfire, să nu povesteşti ce-i pe-aici! Feri m-a întrebat direct: Cum te descurci cu 30 kwh pe lună? Deci, el ştia cifra din decret! Ce să-i mai spun. Mai ales că era … doctor inginer în construcţii şi mi-a arătat un utilaj, conceput de el, care convertea energia din presiunea apei, în energie electrică cu care îşi încălzea pardoseala!

De cu totul altă natură a fost conversaţia cu Pavel de la Leningrad. Când a văzut că am dat o sută de ruble celui care m-a ajutat să ajung la el şi să discutăm până la sosirea lui Andrew, care ştia engleza, a rămas mut de uimire. Când am rămas numai noi doi, m-a întrebat dacă-s … nabab! El avea o pensie de 150 de ruble şi eu am văzut kilu de carne, vândută pe sub mână, cu 80 de ruble, dar, era o treime slănină şi o treime os! M-a omenit cu cartofi fierţi în coajă şi cu o conservă de peşte.  Şi cu un ceai, evident! A fost o cină de minune, delicioasă, pentru că ceea ce a pus pe masă, din sărăcia lui, a fost pus cu toată inima. Abia am reuşit, la plecare, să-l conving să accepte un dar de două sute de ruble, după ce m-a ajutat să-mi iau biletul de tren şi am înţeles că îmi vor rămâne prea multe ruble la întoarcerea în ţară. Fusese prima oară în viaţă când am avut bani … prea mulţi. Cum s-a întâmplat? Este o altă poveste, mai lungă decât aceasta!

A propos de cina săracă, la Osijek am băut un nechezol de-a dreptul scârbos. Dar … dacă mă vedeai în acea clipă, ai fi jurat că beau o cafea delicioasă. Şi a fost, în felul ei. Am ajuns în casa unui amic ce nu mai răspunsese de vreo şase luni la scrisorile mele. L-am găsit semiparalizat (a murit la vreo şase luni după trecerea mea pe-acolo). Dincolo de mii de scuze că nu mai poate continua corespondenţa cu mine – dar, m-a ajutat să mă pot întâlni cu un concitadin de-al lui, care ne era prieten comun şi lucra la fabrica de chibrituri! – omul mi-a pus pe masă, din toată sărăcia lui, o ceaşcă cu nechezol. Am avut un şoc la prima înghiţitură, dar, sper că nu s-a observat. Am băut tot lichidul din ceaşcă, cu aceeaşi plăcere cu care băusem la Nuerenberg o delicioasă (cu-adevărat!) cafea de calitate! Nu puteam să-l jignesc pe bietul om care s-a străduit să mă trateze ca pe un oaspete drag, de onoare!

Am început despre limbi şi am încheiat despre cafele. Dacă încep să povestesc, clipele se adună, se amestecă, se leagă între ele, într-o poveste despre minunata lume a filumeniştilor!

Notă: Aproape de ora două din noapte, am constatat trecerea celui de-al cinci sute-lea curios. Musafirul 500 vine din Los Angeles, California şi foloseşte serviciile adelphia.net pentru a ajunge la mine. I-aş mulţumi dacă la următoarea trecere ar lăsa şi un comentariu!

About Zamfir POP

M-am născut cândva - din păcate, fără să ştiu de ce, şi voi muri într-un alt cândva - din fericire, fără să ştiu dinainte! Şmecher – nu sunt, talentat – nu sunt, titrat – nu sunt, bogat – nici atât (dimpotrivă!) Pentru contactare, alegeţi: e-mail: zamfirpop@zamfirpop.com messenger: zamfir_pop sau skype: zamfirpop
Acest articol a fost publicat în Zamfir filumenistul și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cu cine m-am întâlnit

  1. mircea spune:

    Ce poti sa-ti amintesti despre vizita pe care i-am facut-o domnului Ioan Lupascu din Radauti, cand am dormit o noapte in casa dumnealui dupa o zi de colindat orasul ? Atunci am facut si fotografii cu acea ocazie, am vazut colectia sa de filumenie si alte colectii. A fost un moment interesant, zic eu.Voi rascoli printre fotografii si-ti voi trimite. Trecut-au anii…

    • Zamfir POP spune:

      # mircea: Am câteva zeci de astfel de amintiri, din ţară şi străinătate. Fiecare întâlnire cu un filumenist sau cu un colecţionar din altă categorie, a fost un moment magic. Pentru că, pasiunea comună şterge orice barieră şi comunicarea este extrem de uşor de realizat. Se realizează de la suflet la suflet!

  2. Florina spune:

    Ai cunoscut o lume întreagă.

  3. Mariana spune:

    Cu multi te-ai mai intalnit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s